Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Altul domne? Nu se mai termină? The forever purge continuă franciza aceasta, deși credeam că The first purge a îngropat-o definitiv.
Se pare că m-am înșelat și iată-mă pus în fața unui alt film Purge.
Nu le-a mers șmecheria americanilor cu eliminatul acestor 12 ore de epurare, așa că guvernanții au readus pe masă proiectul, aprobându-l din nou.
Deci în fiecare an există 12 ore nocturne în care toate fărădelegile sunt permise și nepedepsite. Te-a tuns frizerița nasol? Poți să o omori fără probleme. S-a pișat câinele vecinului pe bananierul tău? Nu-i problemă, poți să omori toată familia acestuia (a vecinului, nu a câinelui).
Acțiunea filmului ne plasează în Texas, la o fermă unde sunt pripășiți câțiva cowboy care își văd de ale lor, neinteresați de treaba asta cu vărsatul ofului în noaptea supremă.
Dylan (Josh Lucas – Ford v Ferrari, Stealth) are o nevastă gravidă și o fermă de condus, iar în noaptea cu pricina se baricadează, știind că oricum nu prea are cine să-l viziteze și să-i dea sănătate cu mitraliera.
Însă, beleaua belelelor, se aude sirena care semnalizează sfârșitul celor 12 ore de epurare, dar americanii cei mai americani, însetați de sânge, ăia care dorm cu pușca sub pernă și au steagul USA atârnat până și de WC-ul din ogradă, nu se opresc din omorât, de unde și titlul filmului, The forever purge.
Dacă în The first purge de bază au fost negrii, în The forever purge mesajul politico-social-wokeist este în favoarea mexicanilor, pentru că angajații de bază ai lui Dylan sunt Juan (Tenoch Huerta – Spectre, Fuego negro) și Adela (Ana de la Reguera – Army of the dead, Everything, everything) și pe ei cade beleaua să-i scoată din rahat pe americanii înfumurați și cu atitudine superioară, că nah, mexicanii-s oameni buni, americanii-s de căcat.
Scosesem furca din rastel, pregătit să o împlânt în inima filmului pentru că după cum pornise mă așteptam la o nouă perorație plictisitoare de SJW, dar The forever purge, chiar dacă este plin de asemenea mesaje de-mi venise la un moment să-mi bag Partidul Lumii Minoritare în el de film, își vede de treabă și pe lângă conotațiile politice flagrante, livrează și un film de acțiune destul de captivant.
Cred că abia acum își dă drumul această franciză și ne arată în toată splendoarea ce ar însemna o epurare adevărată, personajele trebuie să-și croiască loc printr-un oraș aflat într-un haos inimaginabil în care pericolele pândesc la fiecare pas și în care fiecare respirație poate fi ultima pentru că nu știi de unde sare un descreierat spălat pe sinapse gata să-și epureze țara de invadatorii nedoriți, într-o ironie cruntă pentru că niciun american nu-i american get beget, toți sunt invadatori (în afară de amerindieni).
Filmul este violent, apucă ruta aleasă de Rambo: Last blood, cu acțiunea setată într-un oraș de cowboy, fără anvergura unei metropole imense, dar asta a imprimat o tentă intimă filmului, nu-i mereu nevoie de scandal la nivel planetar pentru a construi momente tensionate. Dar mutând crimele în plină zi se pierde mult din tensiune și lasă să se vadă și bugetul sărăcăcios reprezentat de multe manechine ciopârțite de gloanțe și cisterne de sânge fals.
Mă amuz citind reacțiile americanilor rednecks ofticați de modul în care filmul îi portretizează ca pe niște grobieni cu ochii sticlind după arme și cu ură maximă îndreptată spre cei care nu-s ca ei și nu știu de ce nu m-a enervat această tentă wokeistă, poate și pentru că nu se duce într-o singură direcție, ci are un mesaj pacifist.
Știu că sună oximoronic, cum să fie mesaj pacifist într-un film în care bază sunt crimele de tot felul, dar credeți-mă că așa este, în ciuda războiului în toată regula declanșat în The forever purge, avem și pilde despre modul în care putem conviețui în liniște dacă ne-am opri un pic și am observa că tuturor ne curge același sânge-n vine și ne bate aceeași inimă-n piept.
Eh, cum este măi americanilor când se întoarce roata? Când toți rușii și arabii erau numai bombardieri și talibani prin filme, nu mai ziceați nimic de generalizare, acum când sunteți voi luați în colimator nu vă mai convine? Mai băgați un burger și mai lustruiți o pușcă și vă trece supărarea.
Este și siropos pe alocuri, dar nu la modul pe care vi-l imaginați, ci din cu totul alt motiv, plus că nu sare nici drama din schemă, este prezentă la datorie.
Nu este un film grozav, că scenariul nu este foarte inteligent, regină este coincidența și rege este norocul, dar în universul The purge cred că mi-a plăcut cel mai mult după The purge: Anarchy (cel cu Frank Grillo), pentru că dincolo de mesajele astea politice nelipsite în ultima vreme din filme, The forever purge se dezlănțuie și ne arată o latură umană înfricoșătoare tradusă printr-o acțiune brutală, chiar dacă limitată la confruntări nu prea artistic coregrafiate (unele lăsate imaginației) dar care te pun pe gânduri: Tu ce ai face într-o asemenea epurare? Ai da iama în cea mai apropiată mănăstire să le arăți măicuțelor scularea la ceruri sau te-ai piti în beci să aștepți liniștit trecerea urgiei?
Având în vedere că acțiunea a reușit să mă distreze moderat și să mă distragă de la mesajele livrate subtil ca un baros într-un magazin de porțelanuri, sunt surprins că ajut The forever purge să escaladeze 6 ziduri.
(3 / 5)
