Ant-Man and The Wasp: Quantumania

Ant-Man and The Wasp: QuantumaniaFaza a cincea a MCU pornește cu alt treilea film din seria Omului Furnică, anume Ant-Man and the Wasp: Quantumania.

Ce să zic? Doamne ajută să nu fie o mizerie.

 

🎬 Ant-Man and the Wasp: Quantumania – Premisă

Lucrurile s-au mai liniștit de la ultima mare bătălie pentru salvarea Pământului.

Scott Lang, adică Ant-Man (Paul Rudd – Chip `n Dale: Rescue rangers), își vede de viața lui, încercând să recupereze timpul pierdut, și își reclădește relațiile cu fiică-sa Cassie (Kathryn Newton – Freaky), devenită rebelă între timp, și cu părinții lui ajunși la vârsta senectuții.

Însă pacea nu durează prea mult și, în urma unui accident nefericit, întregul neam se trezește captiv în Tărâmul Cuantic.

La cât de des ajung pe acolo, ar fi cazul să-și cumpere o proprietate de vacanță.

Aici mare mahăr este Kang (Jonathan Majors – Devotion), și el prizonier în acest micro univers, care găsește o potențială portiță de scăpare prin reapariția lui Janet (Michelle Pfeiffer – Maleficent: Mistress of evil).

De aici lucrurile devin clare, umanii micșorați trebuie să se lupte cu Kang pentru a scăpa din acest tărâm și a reveni în universul nostru real.

Nu lipsesc din peisaj Hank Pym (Michael Douglas – Animal world) și Hope / The Wasp (Evangeline Lilly – The hobbit: The battle of the five armies).

 

💭 Ant-Man and the Wasp: Quantumania – Comentariu

Pregătisem o ghicitoare ceva mai dură, anticipând dezamăgirea cruntă oferită de acest film, dar am fost nevoit să o reajustez.

Așadar, ce-i mai mică și mai mică decât puța de furnică?

Ei bine, utilitatea acestei pelicule care, grosso-modo, n-are un impact prea mare asupra MCU.

După ce am văzut filmul mi-am dat seama că dacă îl săream nu pierdeam cine știe ce.

Se mai și termină cu „Kang will return‟.

No shit, Sherlock, bine că mi-ai spus, că altfel nu știam la ce se referă unul din filmele viitoare intitulat Avengers: The Kang dynasty.

Povestea din film funcționează ca o îndelungată lecție despre multivers, despre tărâmul cuantic și despre ce prăpăd vrea Kang să cauzeze în toate universurile și în toate liniile temporale.

Ant-Man and The Wasp: Quantumania

 

Uneori aveam impresia că asistam la un seminar rogvaiv despre modul corect de folosire al pronumelor pentru că auzeam la fiecare câteva cuvinte el în sus, ei în jos, el la dreapta, ei la stânga.

Asta a fost una din tehnicile folosite pentru a lungi durata filmului care are o poveste destul de subțire.

S-o zic pe aia dreapta, producția este mai mult pentru copii, fiind o combinație fistichie între Star Wars, Star Trek și Strange world, dar fără sânge sau violență adevărată.

Arată senzațional dacă vă plac desenele animate exagerat de colorate pentru că asta este Ant-Man and the Wasp: Quantumania.

Se rezumă la o pictură incredibil de bogată la nivel imaginativ, încărcată până la sufocare cu fel și fel de creaturi care de care mai bizare și cu peisaje fascinante și stranii.

Dar ce este prea mult strică.

Și aici este mult prea mult.

Bombardamentul vizual este o unealtă des uzitată pentru a distrage atenția de la firul narativ care este prea simplist într-un univers atât de vast.

N-am simțit deloc amenințarea lui Kang care, momentan, este departe de impactul pe care l-a lăsat un Thanos.

Poate în filmele viitoare să fie mai potent, aș mai avea ceva de comentat pe acest aspect, dar mă abțin să nu intru în spoilere.

Efectele speciale sunt grandioase și monumentale, este o plăcere să caști ochii la avalanșa de imagini vibrante.

Însă sunt și câteva rateuri ilare care au stricat feng-shui-ul vizual al filmului.

În special prezența lui MODOK. Vai de mine în ce hal arată.

Și dacă tot l-am pomenit, nu știu cum este în benzile desenate, recunosc asta, dar chiar așa tăntălău și inutil se prezintă la datorie?

Cică-i Mental/Mobile/Mechanized Organism Designed Only for Killing.

Haida-de, că este mai degrabă Multă Orăcăială De Origine Caterincoasă.

Ant-Man and The Wasp: Quantumania

 

Avem acțiune destulă, dar prea concentrată în momente cheie astfel încât a ieșit un haos imens, de nu pricepi mai nimic, niște hoarde de unii se bat în raze pline de curcubeie cu la fel de multe hoarde de alții.

Totul arată frumos, avem distrugeri numeroase, exploziile sunt grămadă, dar impactul emoțional lipsește pentru că știi că nimic nu contează.

Și nici nu iese cu ceva în evidență această bucată de film, nu aduce ceva ce n-ai mai văzut anterior.

Asta este una din marile bube ale unui univers cinematografic ale cărui filme sunt legate unele de altele, doar ultimul contează cu adevărat.

Culmea, pe cât de ambițioase sunt ideile prezentate de film, pe atât de mică devine lumea în MCU, suferind de sindromul Star Wars.

Sunt universuri infinite, dar aceleași personaje transcend spațiul și timpul și se tot întâlnesc la fiecare pas, deși există trilioane și trilioane de alte ființe.

Pff, ce seacă și enervantă este Cassie.

Pe cât de genială este portretizată, pe atât de tâmp se comportă, aruncând niște întrebări de merita bătută pentru ele.

Ca exemplu, la început de film, ea creează un dispozitiv care transmite semnale către Tărâmul Cuantic, ați văzut și voi în trailer ce se întâmplă, și apoi tot ea întreabă repetitiv: „Unde suntem‟?

Unde dracu crezi că ești? Că doar nu la Mamaia, ești în Tărâmul Cuantic, în gâtu` mă-tii de toantă ce ești!!!

Bine, ăsta a fost răspunsul meu în gând, că tac-su a fost mai elegant în exprimare.

Și uite așa m-a tocat la cap cu fel și fel de replici bovine care nu se potriveau deloc cu inteligența cu care este înzestrată.

Măcar umorul nu a fost infect, deși uneori vine chiar în mijlocul acțiunii, când personajele aflate în pericol de moarte iau o pauză să azvârle niscai poante șubrede.

În general s-a încercat evitarea unor asemenea momente penibile, nu-i chiar la nivelul caprelor urlătoare din Thor: Love and Thunder.

 

🏆 Ant-Man and the Wasp: Quantumania – Verdict

La final de călătorie ce să mai comentez?

Per ansamblu, filmul este ca și când n-ar fi, singurul lucru care are importanță pentru viitorul MCU este primul endcredit scene.

În rest, dacă tăiem Ant-Man and the Wasp: Quantumania de pe listă nici nu i-am simți lipsa.

Încerc să-l privesc cât mai obiectiv, este clar țintit către audiența mai tânără și hărmălaia multicoloră probabil va fi pe placul generației care n-a făcut cunoștință cu maturitatea.

Dar pentru mine a fost mult zgomot fără fond, o avalanșă de ambalaje prea stridente care ascund un miez narativ subnutrit.

Am senzația că ideile și poveștile devin mult prea mărețe și fenomenal de complicate pentru a fi transpuse cu succes pe marele ecran.

Îngrămădeala asta clar dăunează coerenței generale, iar stilul folosit în filmele recente este prea asemănător, nu se mai disting producțiile unele de celelalte.

Toate devin un ghiveci cu prea multe ingrediente, iar produsul final nu prea mai are vreun gust aparte.

Cam ăsta mi-a fost periplul prin acest univers microscopic, nu mă așteptam la mai mult, dar credeam că va fi mai rău de atât.

Ca atare, n-am altceva de făcut decât să mă apuc să despic vreo 6 atomi și atât. Și asta pentru imaginația efervescentă de care dă dovadă filmul.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Crouching tiger hidden dragon Sword of destiny

Crouching tiger, hidden dragon: Sword of destiny

După 16 ani de la original, pe fir s-a băgat Netflix și așa a apărut …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *