Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
A walk in the woods este un film împădurit din 2015 ce-i are în roluri principale pe veteranii actoriei Robert Redford și Nick Nolte.
Bazat pe un roman scris de Bill Bryson, A walk in the woods prezintă aventura care a stat la baza scrierii cu același nume în care personaj principal este chiar Bill Bryson (Robert Redford – Endgame, Pete`s dragon, Butch Cassidy and the Sundance Kid), un plimbăreț prin lumea întreagă care și-a așternut memoriile pe hârtie.
Ajuns la vârsta pensionării, cu o familie frumoasă și numeroasă, Bill simte că îi lipsește ceva, acea ultimă aventură glorioasă înainte să-i cedeze șalele și să-i pocnească genunchii. Cum cunoscuții cad mai des ca popicele la un campionat mondial, Bill se decide că nu mai este timp de pierdut și își pune-n cap să străbată vestita Appalachian Trail (Poteca Apalașilor), un traseu de aproape 3.500 kilometri.
Dar nevastă-sa, interpretată de Emma Thompson, nu vrea nici în ruptul capului să-l lase pe hodorog de unul singur, așa că Bill își unește forțele cu și mai boșorogul Katz (Nick Nolte – Angel has fallen) și cei doi se aventurează la vârsta senectuții pe traseul pe care abia 10% dintre temerarii care se iau la trântă cu el îl și termină cu succes, poteca fiind presărată cu multe pericole, de la bolovani ce-ți cad în cap până la urși poftitori de proteine umane.
Cam ăsta-i tot filmul, camera îi urmează pe cei doi în zbaterilor lor de a nu-și da duhul încă de la primii pași pe acest traseu mai mult montan pentru că, deși au voință, trupurile dau semnale serioase de lipsă de putință.
A walk in the woods este un film bătrânesc, fără multă agitație, o comedie pe stil clasic, cu două personaje cu caractere contrastante, Bill este cel intelectual, așezat la casa lui, molcom, exemplarul perfect al unei vieți ca la carte, în timp ce Katz este răzvrătitul, cu probleme cu legea, neastâmpăratul, nu cu foarte multă carte, care trăiește clipa, cu libidoul la cote maxime chiar și la vârsta a treia.
Chimia dintre cei doi actori este cea care ridică filmul la cote înalte pentru că schimburile de replici dintre cei doi și modul în care sunt livrate sunt de-a dreptul delicioase. Morocănosul Katz (zici că este un rol special scris pentru Nick Nolte) livrează niște vorbe de duh cu adevărat amuzante și am râs cu poftă la năzbâtiile pe care bătrânelul cu foc în vintre le trăiește urmând acest traseu și întâlnind diverse personaje care îi cad cu tronc sau care, dimpotrivă, îl scot din sărite.
Cei doi se completează perfect, unu-i cu capul pe umeri, altu-i cu mintea împrăștiată, și împreună formează un cuplu de moșnegi hazlii care te va încânta pe parcursul filmului.
A walk in the woods arată superb în cea mai mare parte, peisajele îți taie respirația și îți dau un chef nebun de viață de mi-a venit să dau jos din pod bocancii de drumeție și să îi curăț pentru o eventuală escapadă pe principiul dacă matusalemicii ăștia doi pot, de ce nu aș putea și eu.
Dincolo de divertismentul asigurat de ciondănelile spumoase și discuțiile în contradictoriu dintre cei doi protagoniști, filmul are și un substrat pilduitor care-l aruncă pe spectator într-o călătorie introspectivă în propriu-i destin și îl face să se întrebe cum ar vrea să-i arate viața după 6-7 decenii de respirat pe acest pământ?
Filmul este mai mult decât o comedie lejeră cu personaje în etate care se dedau la aventuri destinate tineretului, ci are și o componentă profund filozofică și generatoare de întrebări la care ar trebui să găsim rapid răspunsul pentru că timpul nu stă după fundul nostru și zboară cu viteza luminii.
Nu pot spune că a fost ceva ce mi-a displăcut la film, m-a destins, punându-mi un zâmbet larg pe față, dar m-a și aruncat într-un vârtej de gânduri nu tocmai reconfortante ce necesită niscai timp de reflecție.
Poate să zic că mi s-a părut o risipă distribuirea dublu oscarizatei Emma Thompson (Dolittle, Last Christmas, Men in Black: International, Missing link, Johnny English strikes again, Beauty and the beast) în rolul soției lui Bill pentru că apare foarte puțin sau a oscarizatei Mary Steenburgen (Book club) într-un rol secundar infim. Meritau mai mult asemenea actrițe.
Plus că uneori era evident că peisajele sunt CGI și că actorii principali nu erau ei cei care urcau cu atâta voioșie, la cei peste 70 de ani fiecare (în 2015 când a apărut filmul Nick Nolte avea 74 de ani iar Robert Redford 79 de ani) cărările abrupte ale anevoiosului traseu montan.
A walk in the woods este un film de suflet și de mult oftat, dar și cu destule momente amuzante venite din partea celor doi mari actori, pentru mine a fost ceva reconfortant să urmăresc un film mai potolit, fără multă gălăgie, fără bubuieli, fără substanță, doar zgomot vizual, așa că îi dau filmului o notă la care te urci cu scara, un 9.
(4,5 / 5)
Trailer:
