The world`s end

Trilogia Cornetto ajunge la final cu The world`s end, un titlu ce reprezintă un evident joc de cuvinte cu multiple semnificații în acest mic univers creat de Edgar Wright (Baby driver). Că nu se putea să fie ceva banal.

Aceiași actori care au umplut distribuția din primele 2 filme, Shaun of the dead și Hot fuzz, se regăsesc și în această producție.

Cap de afiș este Simon Pegg (Mission: Impossible – Fallout, Ready player one) în rolul lui Gary King, un adult doar în buletin pentru că în realitate este același ratat imatur din adolescență.

Căpetenia unui grup de 5 amici de liceu, Gary nu are deloc o viață pe roze, așa că-i trece prin minte o idee nebunească, să refacă gașca pentru a finaliza încercarea supremă a tinereții lor, să termine așa-numitul Golden Mile, o noapte, 12 baruri, de la The first post până la The world`s end, încercare eșuată în adolescență.

Ceilalți 4 sunt Andy (Nick Frost – The huntsman: Winter`s war), Steven (Paddy Considine – Hot fuzz), Peter (Eddie Marsan – Wrath of man, The gentlemen) și Oliver (Martin Freeman – The hobbit: The battle of the five armies, Black Panther), oameni cât de cât ajunși, cu slujbe bune, cu familie, cu odrasle, cu problemele aferente vieții de adult, care nu mai au timp de prostii din astea copilărești.

Dar cum cu Gary nu te poți contrazice, iaca gașca pornește în aventura alcoolică de a rașcheta într-o noapte de pomină 12 halbe cu bere, câte una în fiecare bar. Hm, pentru un orășel atât de mic ca Newton Haven sunt cam multe baruri.

Să nu credeți însă că filmul este redus la o simplă orgie bețivană plină de comic absurd, nici pe departe, trilogia Cornetto se remarcă prin originalitatea scenariului, și The world`s end nu face deloc excepție.

Chiar dacă în trailer sunt dezvăluite elemente importante din poveste, mă fac că nu l-am văzut, și vă recomand să îl evitați, pentru că surpriza care va apare la un moment în film va fi una cu adevărat monumentală.

Practic, The world`s end este o combinație a precedentelor două filme, ia invazia din Shaun of the dead și o plasează într-un orășel în care se petrec lucruri extrem de dubioase ca în Hot fuzz. Dar subiectul este total diferit.

Pornește destul de lent, cadrele sunt repetitive și barurile sunt identice (dar există un substrat și pentru asta), pălăvrăgeala constantă este neîntreruptă, cu Gary căpos din cale afară care nu se lasă convins să renunțe la aerele de adolescență și să se maturizeze într-un final. Glumele nu sunt la același nivel ca în precedentele două filme, ba câteva sunt chiar repetate și nu au mai avut același efect, pentru că deja le mai văzusem/auzisem. Personajul jucat de Gary se plimbă periculos pe granița dintre enervare cruntă și amuzament copios, încât nu știi dacă se presupune că trebuie să îl îndrăgești că este hazliu sau să-l dai dracului că este un dobitoc imatur.

Și tocmai când te pregătești să lași baltă gașca pentru că oferta nu se ridică la nivelul cererii, The world`s end trage subit de volan și răstoarnă povestea în cel mai pur stil al lui cuplului scenarist Simon Pegg – Edgar Wright.

Dintr-o comedie înecată în aburii alcoolului, The world`s end se transformă într-un film de acțiune furibundă în care cei 5, plus o domniță subiect de scandaluri amoroase, jucată de Rosamund Pike (Gone girl), trebuie să se lupte pentru supraviețuirea lor și a rasei umane amenințate cu extincția atât fizică dar, mai ales, cerebrală.

Nu intru în detalii, cert este că amicii noștri virtuali dau de niște adversari foarte potenți care le provoacă mari bătăi de cap și filmul este violent, într-un stil fistichiu, dar brutal din cale afară, tocmai de asta are rating R, precum celelalte filme din trilogia Cornetto.

Filmul este și cel mai spectaculos dintre toate pentru că a obținut un buget care depășește cu mult suma bugetelor precedentelor surori din trilogie și asta se traduce prin secvențe fulminante dominate de un element SF straniu dar și cunoscut în același timp, împrumutând din filme clasice. Ca atare, avem bătăi gârlă, nu ca valurile de bere care curg pe gâtlejurile permanent însetate ale eroilor de conjunctură, dar se bălăcăresc ai noștri cu o grămadă de antagoniști care vor să-i belească pentru eternitate.

Cum niciunul nu este expert în cafteli, confruntările sunt ridicole și se desfășoară cu grația pe care o aștepți de la niște domni pișcați bine, dar nu atât încât să confunde peretele cu perna și chiuveta cu toaleta.

Dar chiar și așa, coregrafia beată este sublimă, sunt secvențe filmate ce pot fi predate la orice curs de regie pentru că te fac să râzi, dar te iau și toți fiorii în același timp, pentru că personajele sunt în pericol de moarte, dar tratează cu prea multă lejeritate situația potențial fatală în care se află.

Și Dumnezeule mare, cât de încărcat de semnificații profunde este scenariul. De la titlul care semnifică atât amarul sfârșit al trilogiei până la simbolistica mai mult decât evidentă a sfârșitului lumii așa cum o știm, The world`s end este un film care se pretează la multiple revizionări pentru că în mod sigur au fost multe mesaje ratate.

De la maturizare emoțională la liberul arbitru, de la picătura primordială genetică născătoare a condiției umane până la conceptul de libertate interpretabil diferit de fiecare ființă, The world`s end este o combinație sățioasă formă-fond, săturând atât creierul cu multiple întrebări existențiale, cât și urechile cu glume seci, dar spumoase, dar și ochii cu o acțiune efervescentă, excelent realizată tehnic, aproape fără cusur, într-un stil nu atât de serios demn de pelicule axate doar pe așa ceva, dar asta nu înseamnă că nu înțelegem gravitatea situației.

Aici avem și cele mai multe personaje creionate așa cum trebuie, practic pe Simon Pegg și Nick Frost îi știam deja din celelalte 2 filme, chiar dacă sunt personaje total diferite, parcă le cunoșteam atitudinea și mentalitatea, dar aici avem mai multe roluri proeminente, firi total diferite care se completează reciproc și chiar dacă n-am avut parte de-o dramă lacrimogenă recunosc că niște fluturi și-au făcut de cap prin stomac și că m-au împuns niscai lacrimi știind că aici se termină aventura mea în cadrul acestei trilogii. Nu lipsesc nici actori celebri în roluri minuscule care fac deliciul spectatorilor.

Prin inventivitatea și inteligența de care dă dovadă scenariul în toate cele 3 filme nu mi-e teamă să scriu că trilogia Cornetto este cea mai reușită prin imprevizibilitatea de care dă dovadă, prin inteligența ieșită din comun a replicilor, prin mesajele filozofice, și nu numai, pe care le transmite, or fi ele filme ușurele la suprafață, dar dincolo de umorul pe alocuri infantil, trilogia este una cât se poate de serioasă și tratează teme grele, demne de regizori necomerciali. Iată că Edgar Wright a reușit să înglobeze teme grele în filme ușor comestibile, o dovadă a talentului său incontestabil.

Pentru că The world`s end are un start mai lent și ceva glume reciclate, m-am oprit după 9 beri, mai mult nu am putut.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The hitman`s wife`s bodyguard

The hitman`s wife`s bodyguard (prea multe `s) este o continuare neașteptată la The hitman`s bodyguard, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *