Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am zis că nu mă bag la sequel-uri, dar nu m-am putut abține și am rașchetat Poltergeist II: The other side. Deh, am stofă de popă, una predic, alta fac, dar nu îmi place să las lucrurile atârnând sub sutană.
A trecut un an de la evenimentele din primul Poltergeist și familia Freeling s-a mutat la una din soacre, departe de casa blestemată în care personajele au fost terorizate de un moroi șucărit pe cei care mai aburesc oglinda.
Încă de la început ceva pare straniu dacă nu știți tragedia din spatele camerelor de filmat. Deși familia are 3 copii în primul film, aici apar doar 2 dintre ei, cei mici, și nici măcar nu se pomenește vreun cuvânt despre fata mare, Dana, de parcă nu ar fi existat deloc. Motivul este unul bine întemeiat, actrița care a interpretat-o, Dominique Dunne a murit (ucisă, mai exact) la 5 luni de la apariția lui Poltergeist. Și ăsta nu este singurul blestem pe care franciza l-a aruncat asupra echipei care a lucrat la realizarea ei.
Revenind la Poltergeist II: The other side, nu trece multă vreme și carcalacul fantomatic își face apariția pentru a sădi groază-n sânul și așa dezumflat al neamului Freeling. Doar că de data asta ia o formă mai umană, reverendul Kane (Julian Beck – mort și el cu câteva luni bune înainte de lansarea filmului), a cărui mutră este suficientă să consumi curent electric noapte că nu-ți mai vine să stingi lumina.
De data asta motivele pentru care cei de dincolo tabără pe familia Freeling sunt mai clare și, spre bucuria lui Trump, este vina indienilor care au croncănit un pic și au declanșat tămbălăul.
Toate personajele din primul film revin în sequel, până și Tangina (Zelda Rubinstein) este prezentă, dar avem și un personaj nou care va juca un rol important, anume Taylor (Will Sampson – One flew over the cuckoo`s nest– mort la un an după lansare filmului).
Nu eram chiar entuziasmat să văd Poltergeist II: The other side pentru că nici primul nu m-a impresionat cine știe ce, așa că eram pregătit să-mi scot din borcanul cu acid vorbele înțepătoare.
Dar ce să vezi? Filmul nu a fost deloc o dezamăgire. Se simte că Steven Spielberg nu a mai fost implicat în film pentru că scenariul nu mai insistă mult pe personaje, ci se axează în principal pe elementul primordial dintr-un film horror, anume groaza.
Per ansamblu, Poltergeist II: The other side este un film mai slab ca Poltergeist, dar un horror mai bun pentru că se întâmplă mai multe chestii destul de bizare, mai ales în partea secundă, care fac din film o experiență interesantă.
Cu siguranță este mai terifiant decât primul Poltergeist, aici ratingul sare de la PG la PG13, să nu vă așteptați la cine știe ce abominații, dar filmul surprinde cu ceva monstruos pentru că nu anticipam așa ceva după ce văzusem cât de cuminte a fost pelicula regizată de Tobe Hooper. Este, din lipsă de alt epitet competent, mai mâzgos.
În continuare efectele speciale arată, acum, urât de tot. Cu toate astea, filmul a fost nominalizat la Oscar pentru ele, dar nu a avut nicio șansă în fața lui Aliens. Însă pe cât de depășite tehnic par, unele dintre ele își păstrează eficiența scârboasă.
Acțiunea are loc, în mare parte, tot într-o casă, dar acum scenariul este mai divers și intențiile spiritelor neliniștite sunt oarecum de înțeles, astfel încât ai un sentiment straniu, pentru că ții la personajele principale, dar parcă ai milă și de amărâții ăia care rătăcesc pe partea cealaltă. Și tocmai aici intervine, să-i zic așa, inovația din Poltergeist II: The other side pentru că ne arată cum este și dincolo.
Chiar dacă o face pentru o foarte scurtă bucată de timp, am apreciat faptul că a încercat să aducă un element nou. Bine, ce este drept, partea finală arată cam fumată și prăjită, de ai nevoie de legale comestibile să nu te ia cu amețeala când vezi ce se întâmplă din cauza efectelor mai mult decât ridicole, dar și a grabei cu care filmul a fost terminat.
N-ar mai fi prea multe de spus despre Poltergeist II: The other side, deși nu o să-i decupez cu drujba o notă prea mare, doar 6, mi s-a părut a fi un film decent, nu m-am plâns că l-am văzut, are o poveste similară cu Poltergeist, dar un pic mai de speriat, însă are multe păcate în prima jumătate când nu prea se petrece nimic interesant, toate grozăviile fiind îngrămădite spre final.
Ah, și dacă este ceva de reținut din film, este că uneori este bine să o iei în gură.
Și dacă ați crezut că blestemele s-au gătat, fiți pe fază, vine și partea a treia.
(3 / 5)
