Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cine caută găsește și pe pandemie filme de văzut și Trance este unul dintre aceste pelicule care mi-au trecut pe sub radar.
Filmul regizat de Danny Boyle (Yesterday) a apărut în 2013 și este doldora de nume importante de actori precum James McAvoy (X-Men: Apocalypse, Split, Atomic blonde, Glass, Dark Phoenix, It: Chapter 2), Rosario Dawson (Zombieland: Double tap, Jay and Silent Bob reboot) sau Vincent Cassel (Underwater, Le monde est à toi, Jason Bourne).
Cum Danny Boyle nu prea face filme simple, nici Trance nu este unul lejer pentru cerebel.
Ideea de bază este că Simon (James McAvoy) este un angajat al unei case de licitație și, după ce ne ține o teorie a evoluției securității în acest domeniu, ironia sorții și ghinionul fac ca el să fie prezent la momentul unui jaf dat de banda condusă de Franck (Vincent Casell).
Furtișagul decurge lin, nimeni nu moare, valiza cu tabloul mult dorit este subtilizată fără probleme, doar că, belea mare, ajunși la bârlogul lor hoțomanii se trezesc în brațe doar cu rama, ciuciu tabloul.
Simon este luat rapid în vizor și forțat să le dezvăluie unde a ascuns tabloul. Doar că Simon a primit o lovitură de toată frumusețea în scăfârlie în timpul jafului și pur și simplu nu își mai amintește acea zi. Și nu face mișto și nici pe niznaiul, chiar nu are habar dacă el a luat tabloul sau nu, și dacă l-a luat unde l-a dosit.
Intră în scenă Elizabeth (Rosario Dawson), expertă în hipnoză, care se bagă-n creierul lui Simon pentru a scormoni după amintirea acelei zile.
Și aici se rupe firul.
Nu degeaba se numește Trance pentru că filmul are la bază un scenariu contorsionat și tare jucăuș cu sinapsele spectatorului, cu multă inspirație din Inception sau Shutter Island, pentru că jonglează cu alternanța dintre realitate și hipnoză, dintre concret și ficțiune fără să ne spună, evident, care cum este, ci ne lasă pe noi să încercăm să depistăm adevărul din spatele întregii aventuri psihologice prin care ne perpelește Trance.
Filmul are semnătura inconfundabilă a lui Danny Boyle, cu elemente vizuale noir, multe unghiuri de filmare ciudate, o paletă coloristică stridentă și o muzică trance (sic!), toate menite să-ți creeze o stare de disconfort cinefil, de parcă povestea întortocheată nu era suficientă să-ți dea dureri de cap.
Trance nu are acțiune, se bazează doar pe dialog și pe firimituri prețioase pe care ni le servește cu zgârcenie și pe care trebuie să le separăm în organice bio și modificate genetic, pentru că unele te pun pe drumul cel bun, altele te rătăcesc prin pădurea minții personajelor.
Nu pot să spun despre Trance că este neapărat un mindfuck, mai degrabă un mindfingering pentru că deși povestea este îmbârligată și rezoluția greu de ghicit, cameramanul zăbovește cam mult pe anumite elemente din decor cât să ne tragă de mânecă să ne facă atenți că ele au o însemnătate în rezolvarea puzzle-ului mintal. Și asta intervine destul de devreme în film, fapt ce m-a dezumflat un pic pentru că ghicisem un sfert din șmecherie rapid.
Trance este, în schimb, foarte grafic, nu degeaba are rating R, nu sunt foarte multe secvențele care au generat această clasificare, dar sunt de efect și îți vor rămâne adânc întipărite în minte din diferite motive.
Fazele sunt vreo două la număr, nu spun ce se întâmplă, dar 1:01:23, mulțumiți-mi mai târziu și 1:08:03, înjurați-mă acum.
Acum nu dați năvală direct la acele repere temporale, urmăriți filmul în liniște.
Văd că părerile sunt împărțite, unii dau de pământ cu Trance pentru că este lipsit de substanță și prea complicat, cu personaje deloc dezvoltate, alții îl laudă tocmai că este confuz și nu te servește cu polonicul și te menține într-o permanentă stare de incertitudine cu privire la realitatea secvențelor la care privești.
Eu votez cu poziția a doua de pe buletinul de vot, mi-a plăcut Trance pentru că am înțeles de ce personajele nu sunt bine creionate, altfel ar fi fost spulberat misterul filmului.
Dar uneori este prea abstract, îți oferă indicii dar eu, dincolo de un anumit punct, nu am știut ce să fac cu ele, cum să le interpretez, eram pe sistemul: Aha, chestia aia am prins-o, e cu schepsis, are o semnificație, hm, dar care-i semnificația?
Și când adevărul este scos la iveală, am rămas un pic perplex, că parcă nu era destul de credibil încât să pun botul, mi s-a părut exagerată explicația, dar fără să mai lungesc vorba, Trance mi s-a părut un film bun cât să îi dau 8, atât îmi permit să licitez, poate dă cineva mai mult.
(4 / 5)
Trailer:
