Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Să cânte muzica încă o dată, pentru ultima oară, în Guardians of the galaxy: Volume 3.
🎬 Guardians of the galaxy: Volume 3 – Premisă
Hai să-i înșir, dar deja îi știți.
Star-Lord (Chris Pratt – The Super Mario Bros. Movie), Rocket Racoon (Bradley Cooper – A star is born), Groot (Vin Diesel – Bloodshot), Drax (Dave Bautista – Dune: Part one), Nebula (Karen Gillan – Dual) și alții (nu îi enumăr pe toți, că-s mulți) își fac de treabă prin galaxie, că de aia sunt gardienii ei.
Cum era de așteptat, din echipă lipsește Gamora (Zoe Saldana – Avatar: The way of water) că i s-a albăstrit de ei și a apucat-o pe alt traseu, ducându-se în alte constelații mai „pandoriene‟.
Intră în contact cu gașca zurlie, dar îl întristează pe Star-Lord, că devine și el albastru. În inimă. Să nu zic alte prostii.
Povestea din acest al treilea film se concentrează pe trecutul lui Rocket, unul care îl prinde din urmă sub forma antagonistului The High Evolutionary (Chukwudi Iwuji – John Wick: Chapter 2) care-i vrea creierul, la propriu.
Deși face parte din actul I, nu voi împrăștia mai multe amănunte despre evenimentul care declanșează premisa, ideea este că ar fi bine să țineți un defibrilator lângă voi, pentru orice eventualitate.
Pentru a-l salva pe amicul lor, gardienii trebuie să depășească multe obstacole care se interpun în calea lor.
Se bagă-n seamă și Adam Warlock (Will Poulter – Midsommar) care are și el ceva de împărțit cu prietenii noștri.
Totul, evident, pe muzică. Una bună. Dar despre asta mai încolo.
💭 Guardians of the galaxy: Volume 3 – Comentariu 🍿
Dezamăgit la greu de filmele MCU post Endgame (niciunul nu mi-a plăcut în mod special), am setat niște așteptări mari de la acesta.
Asta deși Volume 2 a fost cam meh după un excelent prim Guardians of the galaxy.
După cum pornește, chiar m-a făcut să cred că voi asista la un film monumental, deoarece încă din start se simte că este cel mai personal film din această serie.
Ba chiar din întregul MCU, nivelul de intim, nu de tip sexual, nebunaticilor, atingând culmi greu de suportat pentru sufletul privitorului.
Scenariul scris de același James Gunn apelează la un truc clasic, dar eficient, concentrându-și atenția pe un animal.
Și când acesta este în suferință, uităm de toți și de toate, impactul emoțional fiind mai puternic decât în cazul oamenilor.
Din acest punct de vedere, al aspectului sentimental, filmul este aproape perfect, bara de sănătate urcând până pe la 95%.
Nu știu pe cine trebuie să înjur, pe mine că m-am uitat la trailer sau trailerul că a fost prost conceput deoarece strică impactul unei scene din film din cauza a ceea ce am văzut în el.
Hai că nu mai umblu brambura prin acest capitol, că-i păcat și mă întind apoi prea mult.
Vă recomand să aveți la voi batiste, șervețele, mâneca amicului sau orice obiect numai bun de suflat niște expectorații nazale și șters multe deversări lacrimale.
Filmul vă va rupe psihicul înduioșat. Și nu glumesc. Nici nu exagerez, cum îmi este felul.
Însă, că trebuie să găsesc eu ceva de cârcotit, și o să am mai multe de comentat în sens negativ, emoția este stricată de prezența unor scene incredibil de prostești.
Da, știu că seria este axată în special pe comedie, dar nu mi-a plăcut.
Nu doar că pică în momente inoportune, un lucru oricum obișnuit, dar este și destul de seacă și reciclată, ceea ce aici nu este de bine.
Am râs doar de două ori, atât, nu mai mult. Asta în condițiile în care filmul colcăie de poante, glume, snoave și expresii șugubețe.
Începusem să mă rog în gând în puncte culminante să se mențină pe un trend serios, să nu mă pocnească subit cu vreo dumă infantilă. De multe ori rugile nu mi-au fost ascultate.
În fine, asta este, am luat-o așa cum a picat.
Revenind pe meleaguri mai bune, acțiunea este superbă, modul de filmare facilitat de dezvoltarea de noi tehnologii care au permis apariția unor camere moderne mai mobile a dus la nașterea unor secvențe incitante și pline de adrenalină.
Culmea, contrar obiceiului prost cu care ne-a obișnuit MCU în ultima vreme, acela de a livra un CGI cam șubred, mi s-a părut că aici partea tehnică a arătat excelent.
Ori că a fost de la 3D-ul care poate mi-a păcălit ochii, ori efectele speciale chiar sunt unele realizate cu multă măiestrie și migală, fără graba specifică MCU-ului de a ne oferi mult conținut la o calitate îndoielnică.
Spectaculos și grandios, așa pot caracteriza filmul când vine vorba de vizual.
Ce să mai, mi-a cucerit privirea cu multele scene în care obiectele, decorurile și alte elemente inflamabile explodau în miriade de culori și miliarde de bucăți de moloz.
Ah, că veni vorba de culori, nu vreau să fiu catalogat un delator de joasă speță, dar parcă Gunn a exagerat cu imaginația.
Ce este mult strică. Și aici avem prea mult, exagerat de mult.
Filmul arată, pe alocuri, ca un desen al unui copil care a aruncat multiple carioci pe foaie, a ieșit ceva abstract și greu de digerat de către retinele asaltate de prea multe nuanțe stridente.
De asemenea, tot ca opinie personală, mi s-a părut că sare calul când vine vorba de organic.
Avem o grămadă de animale care de care mai pline de experimente genetice înfiorătoare și oricât de multă milă mi-au trezit, la un moment dat am obosit urmărind atâtea vietăți care se perindau pe ecran.
Estetica peliculei se duce în zone prea organice, aveam impresia că sunt aruncat în interiorul unui intestin gros unde se petrec multe reacții mucilaginoase.
Poate că sună scârbos, dar asta este senzația pe care mi-a generat-o. Mi-a adus aminte oarecum de filmul eXistenZ.
În ceea ce privește partea interpretativă, nu are rost să menționez cum joacă actorii, că deja le știți partiturile pe dinafară.
Mă axez pe personajele nou introduse. Iar cap de listă este pizmuitorul cel dintâi, ăsta, cum îi zice, Progresistul Elevat, să-i fac o traducere aproximativă.
Pff, ce l-aș tăvăli oleacă prin lavă topită după ce-l descuamez cu barda tocită, plină de rugină și sterilizată prin oțetul cu cele mai multe grade de acid acetic.
Atât de diabolic este prin concepția lui de perfecțiune și prin modalitățile inumane de a crea o utopie demnă de o Fata Morgana nemiloasă.
Aici James Gunn atinge câteva puncte nevralgice prin scenariul său, abordând teme sociale care lovesc foarte aproape de casă.
Deși acțiunea are loc în spațiu, poate la milioane de ani lumină de Terra, civilizațiile prezente pe ecran aduc mult cu cea umană.
Implicit, suferă de aceleași metehne care ne îngenunchează și nu ne lasă să evoluăm în mentalitate.
Nu-i nimic nou sub soare, dar modul în care aceste subiecte sunt prezentate duce la creșterea impactului, fiind foarte bine dezvoltate într-un timp scurt și te pun pe gânduri.
De ce suntem atât de răi unii cu alții? De unde atâta mândrie prostească, egoism dăunător și tendință autodistructivă?
Iată niște întrebări care ne vor tulbura gândurile o bună bucată de timp după vizionarea filmului.
Am pomenit pe la început de muzică.
Ei bine, este bestială, aș putea spune chiar mai bună decât în precedentele filme, acoperind mai multe decade, deci fiind și mai variată.
În același timp, închide și un cerc muzical cu multe reverberații sentimentale.
Poate fi ascultată AICI.
Cam atât cu comentariul despre această producție.
Ah, stai că nu am gătat. Ce mama naibii a fost cu „fuck-ul‟ rostit de Peter?
Am simțit imprecația destul de forțată, venită din neant și total contra spiritului acestor filme
Parcă de-al dracului a făcut-o Gunn, i-a șutit onoarea lui Deadpool de a fi primul personaj care să azvârle o înjurătură reală în acest univers.
🏆 Guardians of the galaxy: Volume 3 – Verdict 👍 sau 👎?
Având în vedere cele exprimate până acum, cu bune, dar și cu rele, Volume 3 mi-a plăcut, îl consider cel mai bun din ceea ce a urmat după Endgame.
Dar rămâne sub primul film din această trilogie.
Ce câștigă la partea emoționantă, și nu mă feresc de repetiții, o să vă distrugă inimioarele, pierde parțial cu umorul neinspirat.
Poate că nu m-ar fi deranjat atât de tare anumite glumițe dacă nu erau folosite obsesiv, nedevenind mai bune prin poftorire, ba din contră, și-au pierdut și dramul de amuzament pe care îl aveau.
Eh, am și eu un dinte contra lejerității cu care este abordat dramatismul în acest univers cinematografic, foarte rare fiind momentele care rămân cu adevărat serioase.
Ca un tot unitar, filmul este bine închegat, tehnic și narativ, în ciuda glumelor lipsite de sare și piper, dar asta depinde de gustul fiecăruia.
Îți poți da seama că au fost asumate niște riscuri în anumite scene, atât pe partea de acțiune, cât și atunci când trebuie să ne deschidem inima să oferim empatie unor personaje.
Mai presus de toate, se simte ca un final real, nu insist mai mult, nu degeaba este ultimul film al gardienilor în această formulă.
Aș fi dorit și mai mult tupeu, voiam ceva eminamente devastator, să mă jelesc zile și nopți, dar am uitat că vorbim despre MCU, unde nimeni nu-i mort cu adevărat.
Hai că m-am întins destul de mult cu vorba, de final pot spune că Guardians of the galaxy: Volume 3 s-a ridicat la nivelul așteptărilor, anticipam ceva bun, am primit ceva bun, dar se putea și mai bine.
Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să ridic infinitul în picioare.
Dacă sunt prea plastic în exprimare, încerc ceva mai banal, mă duc să alerg 8 ore pe bandă să văd dacă pot s-o fac fără să transpir.
Ca de obicei, stați pe recepție, că vor veni și două scene extra. Și tot ca de obicei, cum se întâmplă în ultima perioadă, doar a doua contează.
Adio, dar rămân cu tine!!!
(4 / 5)
