Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
1973
Anul acesta era martorul apariției filmului The sting, producție care și-a însușit, pe propriile puteri, fără să păcălească pe cineva, nu mai puțin de 7 statuete Oscar.
🎬 The sting – Premisă
Marea Criză Economică dintre 1929 și 1939 era în plină desfășurare. Noi ne plantăm prin anul 1936 unde dăm peste găinarul Hooker (Robert Redford – A walk in the woods).
Nu, nu creștea găini, ci fraierea oameni prin diverse scheme, ușurându-i de bani.
Într-o zi nefastă pentru el, ia la țintă pe cine nu trebuie, pe trepădușul unui mahăr, și este nevoit să se dosească bine de tot să nu fie dibuit.
Însă se întâmplă ceva morbid care îl face pe Hooker să iasă din ascunzătoare și să pună la cale un plan ambițios.
Dar pentru asta are nevoie de ajutor, că de unul singur nu poate duce la bun sfârșit misiunea de răzbunare pe care o are în minte.
Așa că-l convinge pe cartoforul suprem, Gondorff (Paul Newman – The towering inferno) să i se alăture în acest demers care ar produce valuri în lumea criminalității acelor vremuri.
💭 The sting – Comentariu 🍿
Este prima oară când iau, efectiv, contact cu acest film pe care îl știam doar din auzite.
Așa că tot ce am văzut a fost la prima mână, de unde și marea surpriză din start, care m-a luat pe nepregătite, eu având în cap o cu totul altă tematică a filmului.
Plasat în lumea pariurilor / jocurilor de noroc / poker-ului, The sting a reprezentat o gură de aer proaspăt în marea de filme dramatice / de război / musicaluri care au tot înhățat Oscaruri.
Este o comedie, deși nu aș cataloga-o chiar așa chiar dacă se râde, dar are mai multe caracteristici care ar include pelicula în categoria thriller.
Întregul film este învăluit într-o fumigenă de incertitudine pentru că n-ai idee cine pe cine fraierește. Și mai ales cum.
Are atât de multe îmbârligături, răsturnări și cotituri în scenariu de am rămas gură cască la un moment dat.
Și, ce este culmea, toate au sens, nu este vreuna nelalocul ei sau care să iasă din tărâmul verosimilitudinii, sunt posibile în lumea reală fără să jignească legile logicii.
Poate pe unii o să-i deranjeze subiectul plasat în acea lume, dar pun pariu că efervescența energetică a scenariului va face uitat acest aspect pentru că scriitura este magistrală.
Filmul impresionează prin talentul lui prestidigitatoric de a se juca în permanență cu mintea spectatorului, aburindu-ne de multe ori fără să ne dăm seama și furându-ne de sub nas ce avem mai de preț fără să bănuim ceva.
Punerea în scenă a acestei producții este, de asemenea, grandioasă, n-am trăit în acea epocă, dar am simțit că sunt transportat în anii `30 ai secolului trecut, chiar dacă apar destul de multe anacronisme.
Bine, ochiul meu neantrenat nu le-a dibuit, că eram concentrat pe poveste, dar le înșiră IMDB-ul.
Costumele, mașinile, atmosfera boemo-depresivă, toate sunt la cote înalte și duc la nașterea unui film captivant și impunător la nivel vizual.
Că uneori străzile sunt extrem de goale, mai ales noaptea când ar fi trebuit să colcăie de fauna nocturnă ieșită la treabă, treacă meargă, se iartă.
O contribuție serioasă la tonul imprimat acestei producții o are și coloana sonoră, atât de jovială încât te credeai într-un film cu Stan și Bran, deși pe ecran oamenii se mai omorau, se mai băteau, își mai scoteau ochii pentru un pariu pierdut.
Nu are rost să comentez mai multe pe seama poveștii, că nu vreau să mă scap de ceva informații din interior care ar putea să ducă la un faliment narativ.
Mai scriu că filmul se pretează unor revizionări pentru că sunt sigur că mi-au scăpat ceva ponturi presărate când și când așa, mai subtil, fiind atent la cu totul altceva.
La fel ca în Butch Cassidy and the Sundance Kid, cuplul Newman-Redford este electrizant, completându-se și complimentându-se reciproc aproape la perfecție, fiind două firi opuse, deși activează în același domeniu.
Gondorff este vulpea bătrână, cătrănită și hârșâită în acest domeniu plin de pericole, în timp ce Hooker este prospătura plină de avânt, care vrea să facă totul prea repede dintr-un elan specific tinereții.
Iar modul în care cei doi își joacă partiturile transformă niște personaje nelegiuite (că la urma urmei asta sunt, niște infractori) în (semi)eroi pentru care ai toată stima și le dorești succes în demersul lor.
Nah, că am recitit textul comentariului și era să uit să adaug acest amănunt.
Să nu credeți că atunci când am scris că-s cartofori / găinări, m-am referit la niște tiriplici nespălați, din contră, cei doi sunt atât de eleganți încât ar putea trece, fără probleme, drept lorzi de viță nobilă.
🏆 The sting – Verdict 👍 sau 👎?
Deși plasat într-o perioadă neagră din istoria omenirii, filmul nu își însușește acel „noir‟ specific acelor ani.
Din contră, este la polul opus, apucând-o pe ruta unei atmosfere mai ușurele, mai cordiale, mai luminoase, dacă vreți ceva opus întunecatului.
Și asta a venit ca o mare surpriză, aducând cu sine o porție zdravănă de originalitate care a luat pe nepregătite Academia.
Și pe mine.
Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult, mai ales că este prezentat ca o comedie, chiar nu îmi dădeam seama ce poate avea atât de special încât să fi convins Academia să-i dea o cotă de 7 la 1.
Acum am înțeles.
De aceea mă duc la o mână de poker că trebuie să ridic miza la 9 jetoane.
(4,5 / 5)
