Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Speed vedea lumina ecranelor în 1994 și îi are în prim-plan pe încă nou-venita Sandra Bullock (Bird box, Ocean`s 8) și cimentatul în rol de acțiune Keanu Reeves (John Wick, Keanu).
Regizat de Jan de Bont, Speed o arde cu bombele, subiectul drag al anilor 1990.
Keanu Reeves este Jack, un copoi mirositor de dispozitive explozive care face echipă cu partenerul său, Harry (Jeff Daniels – Allegiant, The martian, Dumb and dumber to). Pentru a activa premisa din Speed, cei doi încurcă încă din primele minute ale filmului planul de preamărire al răufăcătorului de serviciu, interpretat de Dennis Hopper (Easy rider).
Acesta n-are gânduri de cucerire sau supremație asupra planetei, ci este o fire mercantilă, vrea doar niște bani. Nici măcar nu-s prea mulți. Și pentru asta amenință că aruncă în aer niște nevinovați. Dar Jack și Harry sunt la datorie și îi pun bețe-n roate descreieratului, făcându-i harcea parcea minuțioasa operațiune pusă la cale.
Așa că bombardierul se răzbună, plantează un cadou într-un autobuz care se activează la depășirea vitezei de 50 de mile și explodează dacă vitezometrul scade sub acest număr. Așa că misiunea de a salva pasagerii deveniți carne de tun din autobuz le revine celor doi care deja îl cunosc pe nemernicul sadic.
Se bagă-n peisaj și Annie (Sandra Bullock) să-i facă ochi dulci și zile fripte lui Jack și Speed decolează în plină forță.
Bazat pe o premisă deloc sofisticată, Speed este un film eminamente ridicol din punct de vedere al fizicii și absurd prin anumite cadre catastrofale regizoral, se vede că Jan ăsta se pricepe la regizat ca Stevie Wonder la șofat.
Dar nu vă speriați, nu am venit aici să demolez filmul, însă nu am cum să trec cu vederea gogomănia scenariului și lipsa totală de interes pentru respectarea unui dram de logică în desfășurarea evenimentelor. Pe astea, deși le menționez, le dau la o parte pentru că Speed este un film meseriaș de la cap până la coadă.
În cele două ore cât durează nu ai timp nici să desfaci capacul sticlei de bere pentru că vei pierde ceva din film, pornește în trombă și se termină exploziv, pe tot parcursul lui adrenalina este la cote maxime pentru că tensiunea este prezentă în fiecare cadru.
Desigur, știi că autobuzul nu va exploda pentru că altfel filmul nu își mai are rost, dar scenariul presară în calea vehiculului tot felul de obstacole diverse care mențin vie o atmosferă antrenantă care îți crește ritmul cardiac din ce în ce mai mult.
Dacă vreți acțiune non-stop, apoi Speed cu siguranță vă va satisface gustul elevat al bolții palatine cinefile pentru că are de toate, de la secvențe bubuitoare de toată frumusețea până la ceva tăvălituri non-drăgăstoase între cele două tabere combatante, de la urmăriri nervoase pe șosele aglomerate până la numărători inverse care-ți bagă creierul în fibrilație.
Însă dincolo de toată acțiunea agonizantă care poate cauza infarct celor slabi de inimă, Speed are și personaje al naibii de lipicioase. Și aici mă refer la cei doi protagoniști, Jack și Annie, el cam prea impulsiv, ea destul de bezmetică, dar ambii plini de compasiune și umanitate, încât îi îndrăgești imediat și îți vine să-i adopți, deși sunt ditamai adulții.
Speed este un clasic al filmelor de acțiune care a lansat un trend în cinematografie, au urmat producții asemănătoare, pline de agitație furibundă precum Face/Off, Con Air, Broken arrow, The rock.
Este plin de momente pe muchie de cuțit dar, în același timp, total nerealist, rezolvările venind întotdeauna în ultima fracțiune de secundă încât am renunțat să mai găsesc vreun firișor de logică în tot ceea ce se petrecea pe ecran și doar m-am lăsat purtat de fervoarea cu care Speed mă bombarda cu secvențe tensionate.
Acum serios, lăsând laudele deoparte, totuși, tu, ca regizor, cum poți să dormi liniștit știind că imaginea de sus se transformă după 30 de secunde în cea de jos?
Asta să nu mai zic că-s scene filmate în momente complet diferite, după cum se observă după mașinile parcate pe lateral.
Dar Speed compensează prin ritmul infernal și splendoarea scenelor de acțiune, astfel încât nu mă transform într-un chițibușar neîmblânzit, deși erori flagrante precum cea de sus sunt la tot pasul, până și deznodământul răufăcătorului este aberant și zâmbești în loc să te ia cu fiori pentru că realitatea nu funcționează așa. Ce să mai zic de faptul că un simplu gest banal și logic luat de Jack chiar la începutul aventurii transportului în comun ar fi dus la terminarea filmului după 15 minute. Dar nu, a trebuit să se comporte total atipic pentru un copoi, altfel nu mai pornea premisa.
Însă o vorbă din bătrâni spune: Nu contează, Jan boxează, așa că Speed, în ciuda problemelor mai mult decât evidente pe partea cerebrală, rămâne un film de acțiune nemaipomenit, încasator de 2 Oscaruri pentru efecte speciale și sunet, și pe bună dreptate. Așadar, mă grăbesc să prind autobuzul pentru că am de cumpărat 9 ceasuri de aur pentru Speed.
(4,5 / 5)
